Sincer, toți avem idei pe care ne-ar plăcea să le transformăm în proiecte cu adevărat reușite. În adâncul nostru, cu toții credem că unele dintre ideile noastre sunt secretele Universului și că ceilalți încă nu și-au dat seama. Crede-mă, am fost de multe ori în această situație.
Nu mi-aș dori nimic mai mult decât să te fac să simți pasiunea și nebunia care mă conduceau cu fiecare idee și proiect ce îmi apăreau în minte. Eram plin de entuziasm și gata pentru momentul meu de glorie. Totuși, nu îmi era deloc clar ce trebuia să fac pentru a dovedi măreția ideii sau ce pași trebuia să urmez ca să o implementez. Știam doar că trebuie să fac mai bine, deși ce urma era un gol total. Mă simțeam incomod și neliniștit; uneori parcă eram pe un teren al nimănui. Credeam, în general, că dacă reușisem să găsesc o idee genială, implementarea avea să fie o plimbare în parc. Aveam impresia că, odată ce știam „ce” să fac, „cum” să fac acel ceva nu va fi o problemă mare.
Acum pare amuzant, dar dacă aș fi știut de la început cât de greu va fi drumul, aș fi spus: „Nu, mulțumesc!”
NU MĂ CREZI?
Pornește pe acest drum și îți vei da singur seama.
Ce am înțeles în sfârșit, mai bine mai târziu decât niciodată, este că succesul nu este și nu va fi niciodată despre idee. Ideea ta este 100% lipsită de valoare dacă nu răspunde nevoilor oamenilor. Nu încerc să fiu nesuferit, crede-mă, și nu îți desconsider planurile, fiindcă am fost cândva în locul tău. Ai empatia mea, dar nu te încurajez, pentru că nu de asta ai nevoie de fapt.
Cu precizia unui ceas elvețian, trebuie să definești ce înseamnă acel „de ce” pentru tine, fiindcă este mai important să îți clarifici obiectivul principal decât doar să vii cu o idee.
Cu mai bine de 12 ani în urmă, când abia începeam, am încercat tot felul de trucuri pentru a atrage atenția celor mai influenți oameni din nișa mea și a-i da pe spate cu ideile mele. Eram foarte dezamăgit fiindcă, la final, nimănui nu îi păsa suficient cât să îmi răspundă. Atitudinea lor îmi depășea înțelegerea. Mi se părea că aveau nevoie de o confruntare cu realitatea, fiindcă se comportau ca și cum uitaseră că porniseră de jos. De ce țineau atât de strâns de secrete și nu împărtășeau cunoștințele? De ce nu îi interesa să susțină o idee absolut fantastică? Procentul celor interesați era sub 1%.
Cu toate acestea, nu am acceptat un refuz și am găsit în cele din urmă câțiva oameni dispuși să mi se alăture. Totuși, am făcut repede una dintre primele greșeli: am respins sugestii valoroase, crezând că valoarea ideii era suficientă ca să se transforme într-un mare succes.
Îmi amintesc și acum cât de fericit eram când am primit răspuns la unul dintre emailurile de prezentare. Propuneam să lucrez la un software educațional despre care știam că va revoluționa sistemul public de învățământ din România. Domnul Mircea-Valentin Buzlea, redactor senior la revista IT CD FORUM, în 2002, mi-a dat un sfat prețios pe care am ales să îl ignor. Mi-a spus că, înainte să termin dezvoltarea, ar trebui să testez piața ca să văd dacă există cerere pentru o versiune mai simplă a aplicației, poate chiar tutoriale. Eram sceptic, considerând că eu și colegii aveam totul sub control și știam mai bine ce avem de făcut, fără intervenția altora. Am lucrat aproape un an, dezvoltatori, profesori și designeri, ca să construim ceva ce ne plăcea, dar fără să testăm cu publicul.
După un „zero” fabulos în dreptul vânzărilor, am recunoscut unde greșiserăm și am schimbat tactica. Am început să creăm tutoriale, am mers cu prezentări în școli și ne-am întâlnit cu profesori, obținând astfel informații bune despre ce trebuia să facem în continuare. Am regândit aplicația și am construit-o după nevoile elevilor și profesorilor. Până la urmă, ei erau cei care urmau să beneficieze de produs.
Odată ajunși pe direcția bună, au început să apară rezultatele: sute de recomandări, premii la evenimente IT naționale și câteva mii de CD-uri vândute.
Recomandarea mea este să începi cu ce poți, să asculți sfaturile primite și să depui constant efort pentru implementarea ideii. Nu aștepta o lovitură de noroc sau ca oamenii de succes să îți ofere brusc soluția. Nu își vor abandona drumul, fiindcă știu cum au ajuns acolo: prin propriile forțe. Orice sfat pe care ți-l oferă cineva se bazează pe valori și înțelegeri personale, ceea ce înseamnă că, după ce îl auzi, trebuie să îl treci prin propriile filtre ca să vezi dacă te ajută într-adevăr să implementezi mai repede ideea.
Conceptul de „idee” este atât de aproape de zero, încât niciun om de succes nu ar da un ban pe ideea ta dacă nu este soluția unei probleme. Ești în faza incipientă a unui plan mai mare; abia ai parcurs 1 centimetru din întregul teren de tenis. Știu că renunțarea va deveni tentantă, dar înainte să o faci explorează posibilitatea de a lucra cu un partener sau de a discuta cu un mentor. Toți vrem un mentor. Cu sau fără voie, ne conectăm cu unul sau mai mulți influenceri prin articolele, podcasturile sau clipurile lor. Personalitățile lor sunt vizibile în acele materiale și pot marca felul în care alegem să implementăm ideile. Pentru a atrage atenția unui influencer, trebuie să te faci remarcat. Ai putea crede că ideea genială este suficientă sau că influencerilor le pasă de noi așa cum ne pasă nouă de ei. Aici se ascunde adevărul neliniștitor. Când tu ai impresia că oferi ceva extraordinar sau pui întrebări unice, ei primesc mii de versiuni ale acelorași întrebări, 24 de ore din 24, 365 de zile pe an. Și totul ajunge mereu la „Cum încep?”
SERIOS? DIN NOU? CUM TE-AI SIMȚI CITIND ACELAȘI LUCRU ÎN FIECARE ZI?
„Cum încep?” este piesa de puzzle care trebuie să se potrivească perfect înainte să întâlnești un mentor, ca să îi poți arăta ceva concret. Cu toate resursele disponibile, cărți gratuite despre aproape orice subiect, ebookuri, cursuri, tutoriale și, să nu uităm, Google, începutul este partea ușoară. Să te împingi să începi ceva este mult mai ușor când ai atâtea informații la dispoziție.
Partea grea vine când înaintezi, ducând proiectul spre lansare și dincolo de ea, până la implementarea corectă, astfel încât să devină funcțional. Aceasta este etapa în care niciun mentor, coach sau consilier nu te poate ajuta. Va trebui să înveți singur să lucrezi în jurul ideii inițiale și al segmentului de clienți pentru care este proiectat produsul. Dar chiar și pentru a ajunge aici trebuie să îți folosești toate resursele inițiale ca să depășești pasul 1: începutul. Altfel, de ce i-ar păsa cuiva de tine și de ideea ta? De ce și-ar irosi cineva cea mai prețioasă resursă, timpul?
Dovedește că îți pasă atât de mult de visul tău, încât ai face orice pentru a-l vedea pornit.
Crede în tine și în ceea ce încerci să realizezi. Chiar și cei mai inteligenți oameni din lume rătăcesc uneori în întuneric. Chiar crezi că Elon Musk știe mereu ce trebuie să facă? De cele mai multe ori, da, evident, dar majoritatea provocărilor se rezolvă printr-o presupunere informată, bazată pe numeroase experiențe acumulate într-o viață și pe cercetare aprofundată.
Totul începe cu un vis, dar numai cei curajoși au puterea să îl adune și să facă ceva din el; ei sunt cei care nu se opresc, indiferent ce se întâmplă, când toți ceilalți văd o sarcină imposibilă.
Ce urmează pe scară? Faza minții îndoielnice.
Există câteva semne clare: „O să funcționeze?”, „Nu, nu cred, este o prostie”.
Aproximativ 98% dintre oameni se opresc aici. De aceea, majoritatea antreprenorilor de succes oferă sprijin celor care au o viziune clară asupra ideilor. Au trecut prin această fază și știu că cei mai mulți vor renunța la primul zid. Pentru ei, orice ajutor care nu se concretizează este o investiție proastă.
Dacă reușești să treci de această fază, vor urma altele.
„Faza de testare”, urmată de „Merge cumva, dar sunt epuizat”, apoi „WOW, funcționează, dar nu am nici cea mai vagă idee ce urmează!”, apoi „Transpiră și muncește din greu pentru visul tău”, intersectată cu faza „La naiba, nu am lichidități, mă așteaptă falimentul”.
Ca să nu mai vorbim despre etapele neașteptate ale cursei tale. Oricare poate dura pe termen nedefinit. Cu fiecare fază care trece, tot mai mulți dintre cei care visează „măreț” renunță, fiindcă, sincer, nu este ceva distractiv. Este al naibii de obositor.
Sper din suflet că vorbele mele te-au ajutat să înțelegi cum percep antreprenorii și oamenii de succes cunoscuți valoarea unei idei, fie ea bună sau genială. Până la urmă, nu este vorba despre idei: multe pot fi bune, fără să servească un scop real. În acest caz, valoarea de piață a ideii este zero. O idee nu este impresionantă, specială sau profundă. Antreprenoriatul este un alt mod de a privi lumea, de a identifica creativitatea, oportunitățile, visurile, dar, dincolo de toate acestea, este plin de acțiune și de oameni care acționează. Este menit să fie greu, iar fără ieșirea din zona de confort evoluția este aproape imposibilă. Trebuie să devii mai bun sau vei eșua în această nișă. Îți recomand cu tărie să citești Earl Nightingale, The Strangest Secret; vei găsi multe indicii utile.
Sfatul meu este să afli repede „de ce” îți dorești atât de mult să funcționeze ideea. Identifică viziunea și, odată ce îți este clară, apelează la canalele potrivite ca să o transformi în realitate. Nu te opri, nu accepta formule magice și nu îți imagina că oamenii de succes îți vor lua de pe umeri grija implementării propriei idei. Pentru a fi remarcat aici, trebuie să creezi condițiile în care oamenii potriviți să fie atenți la ce faci. Ceea ce vrei să lansezi trebuie să umple goluri în acel segment și să o facă într-un mod inovator. Începe cu o idee și cu încredere în tine, dar nu te opri niciodată din evoluție! Evoluează sau rămâi un anonim!
Oamenilor de succes nu le pasă de ideea ta genială. Ideile funcționează numai când sunt transformate în fapte! Restul sunt povești de adormit copiii.
